luni, 14 octombrie 2013

Ca pe tine

Am stat la masă cu îngerul meu păzitor.

Eu tăceam. El tăcea.

Eu îl priveam. El mă privea.

Am lăsat umerii în jos

Ce să-i fi spus, întrebat, cerut ?!

El știa toate lucrurile astea nerostite, neîntrebate, necerute

El putea tot ce nu-ndrăzneam eu.

Ca să rup cumva placenta liniștii, l-am întrebat, totuși, cum îl cheamă

”Ca pe tine”, mi-a spus. ”Ca pe tine”.

2 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Nu m-am putut abtine :): http://xxlweblog.wordpress.com/

innuenda spunea...

:))) Drăguț! M-am pronunțat!